Cand Ma Fac Mare, Vreau Sa Fiu Copil
Scriitorul American Stephen Chbosky spunea in unele randuri din lucrarea sa “The Perks of Being a Wallflower” (“Beneficiile de a fi un Introvertit”) urmatoarele:
“Am mers pana la dealul unde obisnuiam sa ma dau cu sania cand eram copil. Am intalnit acolo o mutime de alti copii. Ii priveam cum zburau pe zapada. Sarind si facand intreceri.
- Sky Noir / Foter / CC BY-NC-ND
Si ma gandeam in sinea mea cum acei mici copii vor creste intr-o zi. Si cum acei mici copii dragalasi vor ajunge sa faca lucrurile pe care le facem noi acum. Si toti vor saruta intr-o zi pe cineva. Dar pentru moment, sa se dea cu sania este de ajuns. Cred ca ar fi fost minunat daca a te da cu sania ar fi fost de ajuns mereu, dar nu este.”
Daca a creste inseamna a renunta la micile placeri nevinovate ale vietii, atunci nu vreau sa cresc niciodata. Vreau sa raman mereu tanar in spirit, sa am curajul sa visez si sa nu-mi fie teama sa ma bucur de tot ma inconjoara.
De ce sa renuntam la copilarie, cand ea a fost cea care ne-a daruit cele mai pretioase momente ale vietii ? De ce sa nu mai traim acele clipe sincere alaturi de copiii, nepotii nostri ? Pentru ca suntem oameni adulti acum ?
Ce inseamna a fi adult mai exact ? Sa ai griji, responsabilitati, facturi de platit si rate de completat. Sa te trezesti zilnic la aceeasi ora, sa faci aceleasi lucruri la servici, sa ajungi obosit acasa si sa te arunci in pat, fara sa schimbi prea multe vorbe cu membrii familiei.
Cam acesta este tabloul lumii moderne, din pacate. Acum retelele sociale inlocuiesc discutiile, telefoanele ne fura privirile atunci cand mergem pe strada si nu mai suntem atenti la oamenii de langa noi, iar noile tehnologii aproape ca ne cresc copiii. Asta este viata pe care o vrem pentru ei ? Una lipsita de afectiune, de vorbe si de sfaturi ?
Ce-ar fi, daca pentru o zi, am face totul ca la carte si am lasa deoparte tehnologiile avansate, laptopurile, telefoanele si grijile de la munca, si ne-am dedica timpul copiilor nostri ?
Sa facem un pact : fiecare weekend va fi al lor, va fi al familiei si al timpului petrect impreuna. Haideti sa fim din nou copii si sa nu renuntam la jocuri. Sa nu mai pierdem momentele frumoase. Timpul este scurt. Mult prea scurt pentru a mai face greseli de genul acesta. Sa pretuim viata si oamenii din ea, caci nu se stie nicioada cand acestia vor pleca de langa noi.
Inchei prin a va atasa o poezie de suflet, scrisa de Dana Musat. Sa aveti o viata minunata !
Eu cand ma fac mare vreau sa fiu om
eu cand ma fac mare vreau sa fiu om
sau asa se spune
oricum in golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi si au fost frumosi
care ma trezeau dimineata doar ca sa vad printre gene
chipul tau
o umbra neteda
imi rasuceam in somn golurile
le intorceam catre mine
ca pe un ornament de brad prea folosit
si cand ma fac mare vreau sa fiu aom
sa agat doua trenuri si sa le innod
asa
ca sa nu mai plece aiurea din gara cu tine
sau sa desprind sinele si sa le mananc
dimineata golurile se umplu de ceva vascos si greu
dar frumos
si incep sa nu mai vad
oricum
cand vine seara vor fi din nou la locul lor
ai eu o sa ma fac mare si om
"Amenajarea unei case este mai mult decat crearea unui interior frumos: inseamna sa ii cunosti si sa ii intelegi pe cei ce vor locui in ea... Daca o locuinta nu are acel ceva care o face "acasa", nu este decat o amenajare impersonala."